„Cum mi-am luat eu BAC-ul?”

N.B. :  se vrea a fi un articol informativ asa ca… nu sariti!

„Cum mi-am luat eu BAC-ul?”

A-ti lua BAC-ul in zilele astea pare foarte greu… La televizor apar numai persoane care isi dau cu parerea asupra subiectelor si a dificultatii lor sau perle ale elevilor. Din punctul meu de vedere, nu e cea mai buna abordare. Asteapta sa vezi ce se intampla si abia apoi judeca sau cauta vinovatii (da, nu sunt numai elevii sau numai profesorii de vina)…

Cat despre „cum sa-ti iei BAC-ul”, cred cu sinceritate (desi nu prea aplic) ca trebuie multa munca si mai ales disciplina. Degeaba iti faci un program daca nu il respecti sau daca te bazezi pe cunostintele acumulate la ore, in clasa. Media obtinuta de mine este 9.16, insa subiectele nu au fost grele, daca ma intrebati pe mine, in conditiile in care ai pus totusi mana pe carte si stiai despre ce e vorba in acele cerinte…

Ingredientele:

• daca profesorul de la clasa nu e destul de „aplecat” asupra a ceea ce face, sfatul meu sincer este sa cautati un meditator sau, daca nu puteti, procurati-va niste carti si incercati sa va faceti treaba singuri. Stiu, nu este normal sa fii nevoit sa iti faci singur lectiile, insa acesta este un pas pe care suntem deseori nevoiti sa-l facem, iar la final, va veti simti cu atat mai multumiti de voi insiva!
• in ceea ce priveste proba la Romana, indiciul ar fi… sa invatati! Dintr-a 9-a daca se poate, iar daca nu, intr-a 12-a invatati cate putin in fiecare zi sau saptamana (voi va calculati) pentru ca in ultima luna vine panica, iar in ultimele zile deja veti fi mult mult prea „plini”. Asta o spun din experienta personala pentru ca in ultima saptamana numai la Romana am invatat si in zilele dinaintea BAC-ului am crezut ca imi pierd mintile, pe langa faptul ca aveam senzatia oribila de a nu mai stii nimic.
• faceti exercitii, cat cuprinde. Descarcati-va variante de BAC si lucrati-le pentru ca altfel puteti avea nesansa sa dati peste un subiect cu care nu sunteti familiari si nu vreti asta tocmai in ziua BAC-ului! De exemplu, tot la Romana, fiti atenti la subiectul I deoarece acolo gasiti variante (sau cel putin asa am gasit eu) numai cu poezia, insa mai apoi profesoara mi-a dat si restul variantelor (pe care nu le gasisem) care contineau atat gen epic, cat si dramatic. Rezultatul? A fost gen EPIC la proba :D. In plus, daca faceti exercitii aveti posibilitatea sa va creati un ritm propriu pe care il puteti adapta timpului permis la examen. Daca nu stiti cum se abordeaza anumite subiecte, cum sa stiti sa va dozati timpul eficient in asa maniera incat SA ACOPERITI TOATE SUBIECTELE!
• fiti extrem de ATENTI la cerinte! Deseori, fie ne inseala ele, fie ochii nostri ne tradeaza. Exemplul? O cerinta de la Istorie: prezentarea institutiei domniei in secolul al XVIII-lea (eu nu citisem pana la capat si voiam sa scriu despre domnie in general, fara sa particularizez pe o anumita perioada, insa cerinta este clara: secolul al XVIII-lea!)
• inainte de a scrie articolul, cineva m-a indemnat sa explic cam cum am reusit sa asimilez atat la Istorie :D. Acum cred ca ma voi adresa celor de la uman si tuturor celor care nu au „norocul” sa dea la Matematica… E cam greu si cu Istoria: o prima cerinta ar fi sa iti placa, desi observ ca asta nu e calitatea forte a elevilor in ceea ce priveste aceasta materie. In al doilea rand, invatati cronologic! Cu toate ca in clasa nu asa se preda pentru ca se urmareste programa, voi, acasa, incercati sa invatati cronologic, asezandu-vi-le pe o foaie sau intr-un caiet. Folositi markere, highlighter, subliniati, asezati-le in pagina in asa fel incat sa vi se para logice ca sa le puteti asimila eficient :D.
• mancare/bautura: in primul rand, incercati sa va dati seama cand puteti invata mai bine. Ganditi-va ca in ultima luna sunteti liberi (bine, mai sunt competentele) si puteti sa va organizati cum doriti. Astfel, daca puteti invata mai bine seara, incercati sa stati treji, iar pentru asta (si acum vine nocivitatea mesajului meu :D) va trebui sa consumati cafea. Este adevarat, dupa BAC veti fi extrem de buimaci, s-ar putea sa va si doara capul, insa se vindeca cu un somn bun! Cat despre mancare, serviti mancaruri usoare!
• apropo de somn bun: DORMITI atunci cand vreti! Evident, nu 24/24 ca atunci „invatatul unde ramane?”, dar atunci cand simtiti ca va e somn, mai ales in ultima luna, odihniti-va macar o ora. Daca nu puteti dormi, iesiti afara, la aer, fie sa va plimbati, fie sa faceti o alergare usoara. NU trebuie sa intrati in BAC obositi!
• Un program de asemenea nu va va strica :D. Ideea este ca daca va apucati din timp, acumulati mai eficient, nu va terminati nervii si va veti oferi siguranta (pe care o veti aprecia in timpul BAC-ului!). Astfel, grija mare cu „dozatul materiilor”! Eu, de exemplu, am fost terminata de frica inaintea probei de Romana pentru ca nu ma simteam deloc sigura si stapana pe materie, asa ca am invatat aici, am neglijat celelalte probe, iar rezultatul a fost unul cam micut la Istorie, unde am fost olimpica (situatie deloc placuta).
• NU mergeti la BAC fara a fi invatat/revizuit/citit/vazut/abordat vreo tema! Este, de departe, cea mai mare greseala! Stiu, va fi frustrant dupa examen sa realizezi ca ai invatat ATAT pentru 3 ore, in care oricum ti-a picat un singur subiect, nu intreaga programa, dar credeti-ma ca nu v-ar placea sa va pice un subiect despre care sa nu stiti sa scrieti nici macar un rand! In plus, invatati pentru voi, pentru cultura voastra generala si, chiar daca acum nu credeti, in situatiile cele mai putin conectate cu un examen va veti aduce aminte poate un citat celebru care se aplica, vreun principiu sau veti face vreo analogie cu un moment similar, din Istorie :D.
• poate cel mai IMPORTANT aspect: controlati-va emotiile! Ele va pot deveni dusmani in timpul examenului. Cine stie, poate va blocati, vi se face rau, nu mai stiti exact intamplarile, incurcati date sau formule, iar dupa examen mergeti acasa si rezolvati perfect subiectul (din nou, o situatie de evitat si nedorita!).
• DUPA examen, faceti ce vreti! Relaxati-va, in primul rand, si apoi faceti ce vreti. Nu exagerati cu nimic in continuare (stiu ca asta planuiti) pentru ca organismul inca incearca sa-si revina, insa daca il „bombardati” va fi mai greu, iar „buimaceala” despre care vorbeam se va agrava sa zicem asa…

In final, va urez tuturor SUCCES, multa BAFTA, mult NOROC, SANATATE, MINTE si putere de MUNCA! Ganditi-va cat de multumimti veti fi la final si ca veti avea sansa sa fiti mai aproape cu un pas de visul vostru prin posibilitatea de a alege facultatea pe care o visati! Tocmai de aceea, va indemn si la liniste si autoanaliza REALISTA dupa examen in cazul in care nu e nota visata de voi, pentru ca puteti cadea in cealalta extrema si nu e deloc in beneficiul vostru! Ganditi-va ca acea nota este un cumul de factori: voi, linistea si siguranta vostra, presiunea din jur, profesorii corectori si dozarea timpului in examen. Scrieti cat si ce stiti, fiti PE subiect si aveti incredere in voi!

Sper ca v-am lamurit, sper sa fi atins toate punctele esentiale si sper sa va fie de folos! Mult noroc si succes in toamna si in anii ce vor veni!

part I

NICOLE SCHERZINGER

De cand o cunosc : de mult… Aproape de cand ma stiu. Tocmai de asta, ma stie ca-n palma si isi da seama de tot ceea ce mi se intampla, e alaturi de mine la bine si la rau. De cele mai multe ori ma critica, dar in sufletul ei, adanc undeva, stiu ca ma iubeste.

Ce as schimba la ea : incapatanarea si prejudecatile. Daca e ceva ce urasc la tine, astea doua sunt. Stii si tu foarte bine ca incapatanarea e marca ta inregistrata si ca odata ce-ti intra ceva in cap, nimeni si nimic nu-ti mai scoate ceva-ul ala de acolo!

Ce m-a invatat : ca prieteniile, daca sunt adevarate, pot rezista peste timp, pot infrunta tot si pot triumfa si ca nu conteaza neaparat cum arati, ci ca sufletul si omul din tine sunt mai importante ca orice! Dovaada e chiar prietenia noastra care rezista si, sa speram, va rezista pana cand vom ajunge sa bem cafeluta una la balconul celeilalte, la 80 de ani!

MICUL ARGHEZI

De cand il cunosc : de ceva timp… Desi nu atat de demult, totusi am ajuns sa ne cunoastem foarte bine. Stiu ce il enerveaza, stiu ce ii place, stiu cum si cand sa il iau in povesti si asa mai departe. Un lucru stiu sigur : ii place sa fie ascultat cand face nazbatii, ii place sa fie aclamat pana la dumnezeu si inapoi, ii place sa scrie si… ma iubeste! Mult chiar daca nu o recunoaste !

Ce-as schimba la el : incapacitatea de empatie. Stiu ca suna dureros pentru un asemenea om (auzi, Arghezi), dar nu, nu prea reusesti matale sa te pui in pielea altuia. De multe ori nu mi-ai putut spune decat ” Imi pare rau” sau “Nu stiu ce sa-ti spun”. Cu toate astea, ai reusit cumva sa ma consolezi de fiecare data.

Ce m-a invatat : sa fiu individualista, sa fac totul pentru si prin mine. Pacat insa ca nu-i iese. I-am mai spus, nu sunt un elev bun la capitolul asta… Nu pot fi asa, dovada e chiar ceea ce scriu : imi descriu prietenii, descriu persoanele marcante din viata mea, cele care m-au facut asa… LATER EDIT : lucrul care ma enerveaza la el e atat de dulcele spirit al sarcasmului. Il caracterizeaza profund, iar pe altii…. ii taie la fel de profund…

Ei si ele

Tot fiind feiricita de faptul ca m-am reapucat de scris, m-am tot gandit la ceea ce m-a adus inapoi pe “micuta mea scena” de aici. Si, am ajuns inevitabil, la persoanele dragi din viata mea. Si, dupa cum am inceput aseara, m-am gandit ce nume le-as putea da ca sa ii reprezinte…

Uite-asa mi-a venit ideea de a va caracteriza in cateva cuvinte, in cate pot si in cate mi-aduc aminte si sa nu va incruntati daca vi se pare ca numele nu vi se potriveste in totalitate. Pur si simplu, numele ala mi-a venit in minte atunci cand m-am gandit la voi.

P.S. Ordinea e aleatorie, nu va suparati si acolo ! 😛

P.S. II : Daca sunteti baieti, asa va zic! Nu va schimb! :)))

Come again?

Din nou… O melodie, destule poze, multe amintiri, nenumarate ganduri si infinite reprezentari. Reprezentari vagi si departate. Ascult o melodie ciudata, in sensul ca nu am mai ascultat-o pana acum si anume  Vaya con Dios – Don’t cry for Louie.

Nu stiu de ce, dar melodia asta impreuna cu multele poze pe care le tot vad, fie in minte, fie pe desktop, m-au facut sa vreau sa scriu. Efectiv sa scriu, nu doar sa ma visez scriind.

De ce scriu acum? Pentru ca mi-e dor… Si nu stiu daca va citi cineva asta. Nici nu cred ca ma intereseaza in momentul asta. Vreau doar sa scriu. Si vreau sa zic ca mi-am adus aminte de multe lucruri… De vise, de asteptari, de prietenii, de discutii, de certuri, de despartiri, de reveniri, de maturizare. De multe, intr-un singur cuvant.

Stiu ca n-am niciun inteles. Nici nu vreau. Vreau sa-i seman modelului meu. Sa fiu cat de vaga pot, chiar daca altii ma vor putea citi intr-o clipa. Cel putin, pentru mine, voi scrie haotic si ma voi face ca nu inteleg.

Regret ca n-am fost altfel… Ca n-am fost o persoana nepasatoare, o fiinta care sa le dea pe toate la o parte usor, fara nicio durere, fara sa priveasca macar inapoi. Folosesc trecutul pentru ca stiu ca acum e cam prea tarzior sa ma mai schimb in ceea ce priveste partea asta a firii mele. Si, oricat ar vrea “unghia mea ingereasca” daca o pot numi asa, sa ma schimbe si sa-mi spuna ca pot fi individualista si n-am nevoie de nimeni si de nimic, nu pot fi ca ea. Imi pare rau micule Arghezi, se pare ca nu voi o creatie reusita a ta, voi fi doar eu.

Cu toate astea, imi place sa depind de ceilalti. Imi place sa depind de ei, de voi, de inimile voastre, de problemele voastre, de fericirea voastra, de dragostea pe care mi-o oferiti sau nu… Ma faceti sa sufar atat de tare uneori dar apoi observ cu stupoare ca va iubesc, poate chiar mai mult decat inainte. Sunt lutul vostru, iar voi ati facut, faceti si mereu, MEREU, veti face ceea ce vreti din el…. Dupa cum va convine, normal….

Unii veti desena aripile unor visuri care au devenit cenusa, altii veti crea prietenul cu care vreti sa impartasiti ultima prostioara pe care ati facut-o stiind ca va deveni parte componenta a amandurora, pe viata; unii veti face din lut umarul pe care aveti nevoie sa plangeti la un moment dat, altii, jumatatea de care aveti nevoie neconditionat. Dar nu ma deranjeaza.. Nu ma mai deranjeaza pentru ca sunt eu. Pur si simplu eu, nu e doar o masca a mea. Asa sunt, sunt o foaie alba dintr-un jurnal pentru fiecare nou-venit din viata mea. Sunt a doua sansa din viata voastra sau cel putin asta imi place sa cred…

Ma bucur ca am scris si ma bucur ca am vorbit din nou cu mine, cu eul meu interior. Stiti ce mi-a spus?

Ca va iubeste. Pe toti.

Ada te iubeste

Dupa cum am mai spus de cateva ori (sau daca nu am spus-o aici, cu siguranta am spus-o cu alte ocazii), cea mai mare multumire pentru un om asa de bolnav de dragoste si afectiune precum persoana mea este sa vezi ca unele din persoanele la care chiar tii, tin la fel de mult la tine si nu e o sarada, nu e un troc, nu e un contract de “inchiriere sclavi”.

Cu toate ca lumea in care traim e o lume sucita, aiurita, cu valorile pe cale de disparitie, in care mai nou ne alegem prietenii cu creierul, “ca pe niste acadele sau ca pe niste sosete”, ca sa citez un cunoscut, exista totusi mica sansa de a-ti gasi si de a-ti face prieteni buni, adevarati, care sunt dezinteresati si care vor fi acolo mereu.

Nu conteaza ca ne despart 30 de minute sau 300 de kilometri. Important este ca ne stim, ne cunoastem reciproc, stim fiecare cum gandeste, care-i sunt nevoile si asa mai departe. Pentru o persoana din afara bineinteles ca am parea ciudate, dar asta nu mai conteaza, pentru ca noi stim adevarul, stim cum suntem, stim ce avem.

Ti-am spus o data ca probabil imi porti mila pentru ca nu am gradul ala de independenta si libertate pe care-l ai tu si evident, putin din rautatea ta (rautate pe care am ajuns s-o consider extrem de necesara pentru ca in lumea asta nu te poti descurca daca esti un sentimental, care pe toate le pune la inima, care pentru toti si toate sufera). M-am convins ca nu e asa si ca tii intr-adevar la mine, asa cum sunt : mai timida, mai nebuna, mai…. M-am convins ca atunci cand avem nevoie una de cealalta, ne gasim si e totul ok din nou.

Ca sa-ti raspund la intrebare : da, te consider cumnatica mea de suflet :X. Si sa stii ca ma flateaza sa aud ca ma alinti atunci cand nu sunt pe-acolo!

NU uita : Ada te iubeste!