Dear, dear diary…

O absenta lunga. Niciun motiv anume. Doar plictis si depresie. Totusi, printre atatea lucruri negre, mi-am regasit raza de lumina, cu toate ca o crezusem pe veci pierduta.

Nimic special. O intalnire, mult frig, mult timp petrecut intr-un autobuz, un brad frumos ornamentat, aglomeratie mare si… cam atat. Dar oare pentru mine a fost doar atat? Am vrut de mult timp sa tot scriu dar.. nu stiu, n-am apucat sau n-am avut chef sau n-am avut inspiratie. Nu mai conteaza.

Ceea ce conteaza e ca te-am regasit si, daca e adevarat ceea ce mi s-a parut ca vad la tine si simt din partea ta, atunci sunt dispusa sa refac legatura care nu ar fi trebuit niciodata sa fie intrerupta. Nu stiu daca mai conteaza motivul pentru care ne-am rupt, conteaza ca suntem din nou impreuna si nu vreau sa te mai pierd. Vreau sa imi vad inca un vis implinit alaturi de tine si anume acela de a bea o cafeluta sau un ceai la 80 de ani. Bine, acu’ ca nu vom apuca 80, asta e, bem la 70 sau, si mai bine, in cer.

Imi pare rau ca m-am schimbat sau, mai bine zis, ca m-am lasat prinsa intr-un vartej stupid daca ii pot spune asa. Imi pare rau ca ne-au trebuit doi ani ca sa ingropam securea razboiului. Ti-am spus, asa cum te cunoaste cineva de multi ani, nu te cunoaste nimeni, pentru ca nu are cum.  Ceea ce vreau sa spun e ca tu imi cunosti si ultimul gest, imi cunosti miscarile, modul de a gandi si de a actiona. Ma cunosti pe de-a-ntregul si eu pe tine, la fel. Cu mici schimbari pe care le-am sesizat, totul e ok, la fel ca acum doi ani. Iti mai aduci aminte cum te plimbai in jurul blocului si eu m-am apropiat de tine si te-am intrebat cum te cheama de cateva ori?

Eh, dar asa cum era si normal, daca am castigat ceva, in schimb trebuia sa si pierd ceva. Acum, nu stiu daca am pierdut din vina mea, din vina altcuiva sau pur si simplu asta e soarta… Am pierdut un mic jurnal, dar am castigat altul. Pacat ca nu poti avea tot ceea ce iti doresti, atunci cand iti doresti. Pacat ca incurcatele relatii dintre oameni adesea constrang, in loc sa-ti faca mai mult bine. Cu toate astea, nemultumitului i se ia darul asa ca, ma voi bucura ca macar pe tine te am din nou!

Te Iubesc!

~ by Andra on 16/12/2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: