Loving you…

Doua cuvinte. Atat. De atat e nevoie pentru a topi orice inima. Ca sunt “Te iubesc” sau “Iubita mea”, tot topesc o inima.Pe a mea stiu sigur ca au topit-o…

Cateodata pana si o ora ti se pare a fi un an, o viata. Da, pentru ca nu conteaza cat, ci daca vezi pe cineva drag, special, care stii ca mereu iti face ziua si viata frumoasa. Nu mai conteaza o noapte nedormita, nu mai conteaza atipelile si trezirile bruste in puterea noptii, nu mai conteaza nimic atata timp cat te vad. Nu conteaza ca ies sau nu la 7 dimineata din casa, fiind sambata. Nu ma intereseaza peste cine calc, o fac pentru binele meu, al sufletului meu si pentru tine. O fac pentru ca asa simt, pentru ca pot, pentru ca vreau. Nu mai sunt un copil de 5 ani, am crescut. Si mi-e dat sa traiesc o poveste sublima. Ca e copilarie sau nu, asta va decide numai destinul. Rolul tau e acela de a nu-mi da drumul niciodata.

“-Da-mi te rog ce-i al meu!

-Acum?! Mai asteapta. Dar sa stii oricum ca numai o parte din cadou ti-am adus….

-Nu se poate! Hai, zi-mi te rog ca era o gluma…

-Normal, stai linistita. Am si scrisoarea la mine. Da nu o citesti de fata cu mine…

-Bine, numai da-mi-o…”

Ti-am promis ca nu o sa o citesc de fata cu tine si nu m-am tinut de cuvant. Nu am putut si trebuie sa-ti marturisesc ca inca de cand am citit primele randuri (pentru ca numai 2 randuri am putut citi) am simtit ceva ciudat inlauntrul meu. Incepea atat de frumos incat de atunci m-a impresionat si m-a surprins placut scrisorica, chiar daca tu nu crezi.

Mergeam alaturi pe strada, ma uitam in ochii tai sticlosi, albastri si incercam sa ma conving ca e adevarat si ca nu visez. Acum, gandindu-ma si privind inapoi, imi dau seama ca a fost un vis, dar un vis cat se poate de real (mi s-a mai implinit un vis!). De multe ori, dupa fericire (sau extaz), vine agonia, o agonie dureroasa, taioasa, nemiloasa. Era deja 20:30 si trebuia sa pleci. Ziua zburase, exact asa cum ma asteptam sa se intample odata ce aveam sa ma reobisnuiesc cu tine. Visul se termina. Pentru prima oara, un vis s-a terminat odata cu venirea noptii, iar trezirea a fost mai mult decat trista, tulburatoare, brusca. Te priveam cum incercai sa-ti gasesti lucrurile, desi pe toate le aveai deja in rucsac si nu-mi dadeam seama ca in cateva minute numai, vei fi o amintire. O dulce si nepretuita amintire.

Te uitai la mine cu o privire goala, incercand sa-mi spui “Nu-i nimic, ne mai vedem noi. Stai linistita.”, iar cand sa iesi din camera te-ai uitat inapoi ca si cum ti-ai fi luat ramas-bun de la un drag si vechi prieten. Te-am condus si stiam ca va urma numai durere, tristete si tacere. M-ai privit din nou si mi-ai spus “Hai, trebuie sa fii tare, nu trebuie sa plangi. Trebuie sa fii tare ca si pana acum.”

M-ai luat in brate, m-ai strans tare, m-ai sarutat si … mi-ai spus din nou sa nu plang. Am incercat sa nu plang, insa atunci am vazut o licarire in ochii tai. Am crezut ca visez, insa tu ai confirmat ceea ce vazusem pentru ca ai plecat repede, zona rasunand de un fugitiv “Te iubesc!”

M-am intors, din nou singura si am vazut scrisoarea. “Trebuie sa o citesc acum…” mi-am spus. Asta a fost tot. Ce a urmat dupa scrisoarea aceea, pot spune ca a fost sentiment pur si neascuns de vreo masca. Te-ai intors (a tinut si Doamne-Doamne cu mine o data) si ti-am scris si eu o scrisoare. Acolo vei vedea ce a insemnat scrisoarea aia pentru mine. Stiu ca afara ti-am spus ca nu mi-a placut, dar cred ca ti-ai dat seama ca am mintit.

“-Te iubesc si… te rog, nu mai plange! Trebuie sa fii tare, cum ai fost si pana acum! Insa a urmat un alt val de lacrimi amarnice. Locul rasuna de un planset amarnic, ca de copil.

-Cum imi poti cere asta? Stii foarte bine ca nu eu sunt persoana potrivita pentru asta…Stii ca nu pot fi tare.

-Hai ca plec…Mi-e frica sa nu pierd trenul….Vreau sa stii ca te iubesc si ca imi va fi dor de tine….. Un simtamant sfasietor si-a facut insa loc prea repede in inima….

-Si eu te iubesc… Ai, te rog, grija de tine…. O alta lacrima incepuse sa se scurga pe obrazul fierbinte…”

Trupurile si-au luat “la revedere”, sufletele “adio”, iar mainile “ramas-bun”… Cand mainile li s-au desprins o lacrima o vrut sa deschida poarta suratelor sale, insa promisiunea facuta a triumfat…

“Te iubesc mult si….ne auzim noi, bine? Imi va fi dor de tine…..Ai grija de tine….”

A fost un 13 februarie mai frumos decat oricare 14 februarie din istorie si din viitor…….. Te iubesc….

~ by Andra on 14/02/2010.

4 Responses to “Loving you…”

  1. cat de frumos…
    si inelul e foarte dragut

    p.s.: ai fost si inca esti tare. ramai asa si ti se va indeplini tot ce visezi.

  2. Foarte frumos sa stii ca mi-a placut mult de tot…

  3. daca ai rezistat pana acum, vei rezista in continuare si totul va fi din ce in ce mai frumos…

  4. stii ca se va intoarce si vei fi din nou fericita
    in fiecare zi trebuie sa fii fericita ca ii auzi vocea

    superb inelul!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: