Nu te-am uitat…….

Daca v-ati prins, anumite postari sunt dedicate unor persoane: unele mai fatis, altele mai cu subinteles.Unele postari au starnit indignare sau putina suparare, fara urmari grave desigur.Cine a mai citit blogul si s-a cam prins despre ce e vorba si nu s-a regasit poate s-a simtit prost.Imi cer scuze pentru asta, dar scriu despre cine imi amintesc in ziua respectiva, in momentul respectiv si tot asa.Nu scriu aceste postari cu rolul de a scoate in evidenta relatiile mele “super faine” cu cineva sau ca sa fac pe cineva sa se simta prost sau mai prejos.Nu.Le scriu pentru ca asta simt.

Acestea fiind spuse, o sa ma aventurez intr-o noua odisee despre cineva care s-a simtit mai putin indragit de mine din cauza postarilor.Prin aceasta postare iti transmit ca nu s-a schimbat nimic, tin la tine la fel de mult, cu mentiunile pe care ti le voi face in urmatoarele randuri.Chiar daca va lua mult, stiu ca tu vei citi.

Mai stii cum a fost in prima zi?Huh…aveam, oare cati ani?4 sau 5?Eu eram speriata pentru ca primii 2 ani ii facusem in alta parte si acum era un nou mediu pentru mine.Nu mai stiu exact unde stateai ca e prea mult timp de atunci, 10 ani imediat 11, dar stiu ca erau niste masute si niste scaunele mici.Asa….ca pentru pitici.Mai tii minte cum radeam, cum ne distram?Asa mici cum eram, era perfect: colegii nebunatici, “lucrari” pe puncte (rosii, albastre, negre), nazbatii facute de noi sau de colegii nostri (inca mai am semnul dupa acea cazatura cu barbia in podea), jocurile de diferite feluri, jocuri pe care la incheiam mereu cu un suras pentru ca eram mici si nimic din afara nu ne atingea, bunicii sau parintii care veneau dupa noi.Toate aceste lucruri aduceau mereu zambetul pe buzele noastre si au constituit viata noastra timp de un an.Acum scriind aceste randuri ma gandesc cum poate fi numai un an….mie mi se pare ca a fost mai mult.Mai tii minte cum va invatam “sa dansati” si cum am facut acel “spectacol” la gaga?Doamne ce mici eram……

Timpul a trecut si dna Marcela ne-a dus la o scoala din apropiere: 15.Si-a zis ca poate aici o sa venim majoritatea.Ce emotii aveam cand am mers in acea sala de clasa, insa eu ma tineam tantosa ca eu voi merge la alta scoala.Mi-aduc aminte ca dna Marcela ne-a pus sa ridicam mainile cei care urma sa mergem la 15.Eu nu o ridicasem.Tu,ea si multi altii v-ati uitat crucis.Eu v-am spus ca mama ma va da la 5.Ai avut o privire extrem de trista, insa si atunci mi-ai spus ca nu conta, ca vom ramane prietene si mi-ai urat succes.

A venit toamna.Mare mi-a fost surpriza sa aflu ca mama ma daduse la 15.O, ce noroc!Eram si cu tine in clasa!Asta era semn de ceva……Ne-am intalnit pe hol, mamele noastre deja carcoteau, iar noi, sfioase, ne-am asezat in prima banca.De atunci am ramas prietene.Chiar daca tu crezi ca ne-am indepartat doar pentru ca nu mai stateam in aceeasi banca te inseli.Tu vei fi acolo mereu pentru ca faci parte din amintirile mele, din copilaria mea.Si, ca sa-ti fac in ciuda, ma laud cu o memorie destul de buna😛.

Scoala, intr-adevar, ne-a schimbat si poate ne-a indepartat, dar cand aveam nevoie de o scatoalca buna, de o critica strasnica sau de o incurajare ca la carte, deloc surprinzator, erai mereu acolo.Stiam ca tu, orice ti-as face, orice ti-as spune, te vei agata de mine si de viata mea ca un scai, pentru a fi sigura ca sunt bine.De cate ori ne-am certat si ne ziceam ca s-a terminat?De cate ori tipam una la alta pentru a ne acoperi una celeilalte vocile deoarece nu ne place sa fim contrazise?De cate ori cadeam la invoiala si ne impacam daca ne certasem?De cate ori mi-ai zis si tu ca sunt prea prostuta (ca sa nu ma faci proasta de-a dreptu) si ca ma las calcata in picioare?De cate ori ne ceream una celeilalte sfaturi si ne impartaseam probleme?De multe ori……….

A venit si sfarsitul scolii.8 ani impreuna nu se vor sterge atat de usor, fii pe pace.Mi-aduc aminte ca la tine, in dimineata ultimului clopotel si a banchetului zona se transformase intr-un salon de coafura🙂.Stateam, ne coafai si nu ne dadeam seama ca in ziua respectiva totul se va termina.Un vis frumos avea sa se spulbere.Noi stateam fericite si ne aduceam aminte de momente triste, fericite, fara sa ne dam seama ca erau deja trecut.A fost si banchetul, am impartit rasete, pupaturi, imbratisari, dansuri pe rupte (sarbe si brasovence), iar la sfarsit…..parca in acel local trecea Dunarea: plangeam necontenit, ai venit la mine, m-ai strans puternic in brate si mi-ai zis “Gata Andrada.Pana aici ne-a fost.Promite-mi totusi ca nu o sa uitam una de cealalta!”, moment in care printre lacrimi am incercat sa-ti murmur acea promisiune, cu greu din cauza lacrimilor sufocante, doar stii cum a fost.

Andrusk la Banchet (22)Asa a si fost.Nu ne-am uitat.Chiar daca acum esti mai tafnoasa si iti iubesti mai mult noii colegi, undeva in adancuri, ai ramas aceeasi.Inca ma mai cauti, inca ma mai rogi sa vin la tine, inca ma mai innebunesti cu PCD si Nicole.Nu-i nimic.Daca asta e un semn ca esti aceeasi asa sa fie……

Sa stii ca nu te-am uitat…….ai fost, esti si vei fi mereu acolo pentru ca esti o amintire frumoasa.Ba nu, amintire suna a ceva uitat, esti acolo si gata pentru ca nu stiu cum sa te definesc.Si si pe tine te iubesc….insa ai di grija ca te duc la Anger Management.

Sper sa plangi la citirea acestor randuri.Pentru ca asa mi-ai demonstra ca scuzele mi-au fost acceptate si te-am atins, chiar daca vrei sa pari de gheta.Te pup.

~ by Andra on 18/06/2009.

One Response to “Nu te-am uitat…….”

  1. […] o pupacioasa si o dragastoasa si o iubareata” ) , de fapt stiu sigur ca Iulisk , Lulu, Alina ar spune asta ) …..Nu spun asta ca sa ma laud sau ceva de genul asta, dar stiu ca asta fac […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: