Nu mai contezi, intelegi?

Noapte.Vant, frig, ploaie.Picurii de ploaie se astern pe geamul ei prafuit, asteptand sa fie imbaiat de acestia.Se uita mirata pe geam, gandindu-se ca fusese frumos in ziua aceea.Acum cerul se razbuna pentru tot ce a tinut in el atata amar de zile.Se uita la ceas, pe geam, la telefon, din nou pe geam, vede imbulzeala norilor, suna telefonul.

-Huh…..mai are curajul si indrazneala de a ma suna?? spuse cuprinsa de o furie nemarginita.Nu am de gand sa raspund, n-are decat sa sune pana are sa se plictiseasca, insa telefonul vibra din ce in ce mai puternic.Ce vrei?!, raspunse intr-un final.

-Ajuta-ma! ii spuse cealalta voce, parca sfarsindu-se.Te rog, nu ma parasi, nu acum!, staruia vocea sfarsinda.

-De ce te-as ajuta?Tu mi-ai intors spatele cand aveam mai mare nevoie de tine, de sprijinul tau, de prezenta ta.Eu de ce ti-as fi tie de ajutor acum?Ce garantie am ca nu ma vei lasa balta din nou, fara nicio explicatie? spuse ea dand sa inchida telefonul.

-Pentru ca….pentru ca….ai avut dreptate!Pentru ca au fost niste rataciri demne de mila, care m-au indepartat atat de tare incat nici nu mai stiam cine sunt, cine esti.Cunosteam numai fiinta pe care o credeam zeu……

-Nu, nu pot sa te mai ajut.Nu mai pot!Am facut asta atat de mult timp incat mi se pare o viata intreaga.Nu meriti, nu mai meriti.Am investit mult prea mult si am pierdut si mai mult.Nu mai am de gand sa mai risc in halul asta.In plus, sa stii ca nu imi place sa ma simt prea des o carpa uzata si aruncata la gunoi.Daca ar fi fost asa ma nasteam carpa de sters praful sau mai bine, mop….

-Te rog, nu vreau acum ironii.Vreau cuvinte care sa ma vindece, cuvinte care veneau mereu de la tine.Te rog, implora vocea tremuranda.

-Nu ma mai ruga!Nu mai pot.Gata!!Nu mai pot, nu mai vreau, gata.Am si eu treburi, nu esti singura de pe lume care are nevoie de mine.Mai exisa lume care tine cu adevarat la mine.Tu….tu ai fost…..n-ai vrut sa ma asculti, n-ai vrut sa iti indrepti greselile.Ti-am dat atatea sanse, mai bine zis, m-am milogit eu de nenumarate ori.Nu mai vreau.Nu am timp, tonul vocii urcand periculos de tare si amenintator, nu mai contezi!!!!

-Te ….., insa telefonul acum tiuia a ocupat.Inchisese.

Hotarase sa fie indiferenta.Chiar daca stia ca va plange si isi va blestema zilele pentru ce a facut.Nu statea in caracterul ei sa faca un asemenea gest.Nervii ei insa cedasera de mult timp.Nu mai conta, era un dosar inchis, era un capitol deja citit, era pagina intoarsa, etapa vietii ei incheiata.

-Nu… asculta-ma, dar era zadarnic.Era prea tarziu.Raul era deja facut, fapta nu o mai putea indrepta, cuvintele nu le mai putea retrage……..

~ by Andra on 18/06/2009.

One Response to “Nu mai contezi, intelegi?”

  1. mi-au trecut o gramada de chestii prin cap in momentul in care am citit asta…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: