O viata intr-o viata……

Ma gandeam de mult timp sa scriu despre un subiect ce ne atinge odata cu trecerea, fireasca, de la o etapa la alta a vietii si ne marcheaza pe toti, mai mult sau mai putin: scoala generala.

Scoala 15O cladire relativ mica, in forma de U care e acum ingradita de un gard ce vrea sa tina copiii departe de chioscul de peste drum (care ar reprezenta, vezi Doamne, pericol pentru ei), conducerea inspirandu-se probabil dupa “mari modele de educatie si disciplina”, vis-a-vis de pompieri, unde mai mergeam pentru a ne sustine de dupa garduri colegii inscrisi in diferite competitii, inconjurata de un bloc imens ce avea la parter un chiosc (inca unul) de unde luam, cand eram mai pici “pita calda” si curtea betonata complet, cauza mai multor lovituri, schinjuiri, ruperi de cine stie ce gen, a alcatuit caminul meu timp de 8 ani. 8 ani plini de fericire, durere, rasete, lacrimi, prietenii, experiente felurite, maturizare si copilarit in acelasi timp.

Pentru mine, initial, anii astia n-au insemnat nimic.Asa ziceam copila fiind.Acum ca au trecut si acesti 8 ani din viata si am ajuns intr-un loc care inca mi se mai pare ursuz, rece si total neprimitor, regret amarnic anii de generala, regret ca nu am exploatat la maximum toate situatiile in care am fost pusi.Regret ca nu am luat si eu un 4 sau un 3 ca sa nu mai sufar un mini-soc atunci cand am luat 3-ul la mate🙂 ,regret ca nu am riscat si eu mai mult, trebuie sa recunosc ca nu ma pot descrie ca fiind vreo Xena, regret ca nu am facut muuulte in generala, insa acum e prea tarziu si n-am ce-i mai face.

Clasa noastra era oaia neagra a scolii…..Nu stiu de ce, insa de mici tot auzeam ca ” Mai copii, de ce nu puteti fi si voi ca ceilalti?Cei din A sunt destepti, iar cei din C sunt cuminti (in sensul de sfinti) si destepti.Voi de ce nu puteti fi asa?”.Simplu, pentru ca noi nu puteam fi si asta era toata treaba.N-am fost niciodata super-uniti si asta se poate vedea si acum (nu ii pot strange sa mergem si noi undeva sa discutam pe larg impresii din anul proaspat trecut), dar eu vedeam mereu partea plina a paharului si mi s-a parut ca fiind clasa perfecta.Nici prea-prea, nici prostii scolii desi unii se incapatanau sa creada asta: cu prieteniile si dusmaniile noastre, cu simpatiile si antipatiile specifice, cu schimbatul bff-urilor cand o cereau imprejurarile,cu vedetele noastre nelipsite (aici ii cam eclipsam pe cei din A si C) , cu bune, cu rele, asa eram noi, B-ul.

Emotiile inceputului nu se pot compara cu cele ale sfarsitului.La inceput eram niste pici care nu stiam nici pe ce lume traiam.Imi aduc aminte ca “obisnuiam” sa fiu caseritza clasei si, prin clasa a II-a, m-am dus la invatatoare si i-am pus gramada toti banii pe catedra pentru ca habar n-aveam cum sa-i numar🙂.Mi-aduc aminte ca in clasa a IV-a , daca nu ma insel, veneau mai des fostele eleve ale invatatoarei noastre si ne mai sopteau cate un proverb sau o zicatoare, la ora de romana.Inspectiile (in ciclul primar) erau pricina unei schimbari radicale a clasei: eram toti frumos imbracati, la unison, eram sfintisori si noi, eram super-atenti la dna invatatoare si raspundeam cu mare precizie pentru a nu o face de cacao in fata distinsilor “inspectori” (care erau de obicei invatatoare sau profe).Eh, cand am ajuns intr-a V-a, s-a schimbat tot: eram si noi mai smecherasi, ca gata am scapat de I-IV, ca de acum facem NOI legea….desigur pana am intalnit anumiti profi: de exemplu, chiar diriga pt ca nu ea trebuia sa fie diriga noastra ci alta-una de engleza, profa de mate (care ne-a pus capac cu mate 2000 +….. si ale ei exercitii peste vara)…….

Sfarsitul a adus zambetul pe buze unora si lacrimi amare in ochii altora.Banchetul a fost prilej de desfatare in fata tuturor, precum si prilej de a spune “Adio” unei perioade placute sau mai putin placute din viata noastra.Unii spuneau mandri ca de acum incolo vor forma prietenii adevarate si de acum incolo “va fi viatza!!”, unii, ca mine, sufereau deja gandindu-se ca ne vom uita in mai putin de un an……..

Ca sa nu mai lungesc la nesfarsit postarea asta……voi da linkul catre clipul pe care l-am facut pentru amintirea unor zile pe care le regret amarnic si………nu le mai pot intoarce………..Si sugestie de la un fost coleg…ascultati melodia in timp ce cititi……..

~ by Andra on 16/06/2009.

2 Responses to “O viata intr-o viata……”

  1. Lasa, acum intri in viata cu capul inainte… Sa vezi acum regrete…

  2. Intr-adevar profa de mate ne-a terminat ( totusi pacat ca nu a mai fost profa noastra si intr-a 8-a ). Doamne cum copiam-cu cateva zile inainte de inceputul scolii-raspunsurile de la sfarsitul cartii si nu reuseam sa ma prezint niciodata cu mai mult de 30 de exercitii :)) Si zilele in care stateam la princa (intrarea principala) si ne simteam atat de importante =))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: