A fost.Este.Oare va mai fi?

Dimineata.Soarele luceste atat de tare incat te orbeste.Nu poti vedea nimic in afara obisnuitei forfote a strazilor imbacsite de atatea masini.Gata cu noaptea atotstapanitoare, stelele argintii care parca iti zambeau sfidatoare, luna care era atat de rece incat parea de gheata, sfredelindu-ti inima pana in adancuri.

Credeai ca ai uitat vestea zguduitoare de acum o noapte, veste ce te-a daramat din temelii.Pana atunci te stiai centrul pamantului, motivul existentei ei, sprijinul pe care il gasea mereu, persoana placuta cu care vorbea atunci cand simtea ca problemele o sfasie cumplit.Acum era dimineata si credeai ca a fost un vis urat, te gandeai daca nu cumva mintea ti-a jucat o festa cumplita dupa prea multe pahare de vin.Nu, nu era asa, totul era la fel ca azi-noapte.O banalitate te inlocuise.

Huh…..Ce usor ti-a zis “Adio”, nu?A uitat ca de fiecare data cand avea nevoie de tine tu erai acolo mereu.Poate de cateva ori ati reusit sa va certati, insa nu dura mai mult de o zi.Mereu va aduceati aminte de cat timp va stiati, prin cate ati trecut impreuna, din ce tampenii fara sens va mai certaserati si impacarea batea la usa.A uitat cum de fiecare data cand suferea sau se bucura o facea impreuna cu tine,ca atunci cand ii era rau te suna cu pretextul de a te intreba ce faci, stiind ca iti vei da seama ca nu ii e bine si vei fugi sa ai grija de ea.Te-a durut cand tu i-ai spus ca ti-ai da si sufletul pentru ea, iar ea a spus, nepasatoare sau nu, ca ea nu ar face acelasi lucru, cu mentiunea ca nu vrea sa te raneasca spunand asta.

Acum ea era altfel.Se schimbase.Inevitabil sau nu, timpul, departarea, lipsa de comunicare atat de mult timp o afectasera in cel mai crud mod cu putinta.Nu mai era ea.Nu o mai stiai, gandindu-te ca ce aveai in fata era o umbra, un vis urat, latura firii ei pe care nu doreai in veci sa o cunosti.Te-ai gandit ca indepartandu-te la randu-ti, o vei uita incetul cu incetul, altcineva luandu-i locul.Asta nu s-a intamplat si acum intre voi era un zid si mai inalt, o rapa mai adanca.Deseori prin minte iti fulgera un gand ce nu-ti dadea pace: poate te-a inlocuit.Ea te asigura ca acolo vei fi mereu, ca nu e chip sa te uite sau sa te inlocuiasca, nu.

Ceea ce aflasei te-a lamurit.Ai fost un pion pe tabla ei.Te simteai ca si cum ai fost o marioneta, care acum folosita putea fi aruncata.Nu mai stiai ce sa gandesti despre ea, nu mai stiai de ce serile interminabile petrecute cu tine nu mai erau de ajuns pentru ea, de ce un lucru fara sens iti luase locul.Te-ai gandit ca pentru ea nu e fara sens?

Da.Asta insa, in mintea ta, nu ii oferea dreptul de a te schimba ca pe o carpa veche si uzata atunci cand gasise, chipurile, altceva mai bun.Te-ai hotarat sa uiti tot, sa va impacati desi nu a fost nicio cearta.Ai incercat o noua apropiere, dar pe cand tu visai la o lume din nou plina, vie, colorata, avand din nou sens, banalitatea te invinsese.Tu dispareai complet acum din schema ei.Incepea sa te evite, tu nu vroiai sa intelegi, nu se putea termina atat de rau.Cine stie?Poate intr-o zi se va intoarce la tine, dar tu nu vei mai fi acolo pentru ea, altcineva va avea nevoie de tine, o va invinge si pe ea o banalitate ce va avea sens pentru tine.Poate atunci va realiza cat de nesemnificative au fost acele rataciri ale ei, cum pentru cioara de pe gard a dat pasarea din mana.Nu va mai conta……….

~ by Andra on 15/06/2009.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: